Legislatia din Romania referitoare la folosirea armelor airsoft

        Foarte mulţi pasionaţi de jocuri şi de adrenalină caută răspunsuri la întrebările pe care le au legate de acest joc de airsoft înainte de a păşi, fizic sau virtual, într-un magazin airsoft in Bucuresti pentru a achiziţiona o armă airsoft şi echipamente de protecţie adecvate. Deşi armele airsoft sunt încadrate în categoria armelor neletale, acestea nu sunt jucării. Sunt destul de greu de diferenţiat de armele reale, sunt periculoase în mâinile persoanelor neexperimentate şi nu se folosesc decât în spaţii special amenajate.

Legile care fac referire la airsoft

    Cele mai importante legi din România care fac referire la jocul airsoft sunt Legea Nr.117 din 15.06.2011, Legea nr. 196/2019 și Legea nr. 295/2004, care fac referire la regimul armelor şi muniţiilor, cu completările şi modificările de rigoare.

    Armele airsoft fac parte din categoria E, care, conform legii sunt descrise astfel: “arme ce pot fi deținute și, după caz, purtate și folosite de către persoanele fizice și juridice, fără îndeplinirea procedurilor de înregistrare sau autorizare, în condițiile prevăzute de prezenta lege.”.

    Tot conform legii, armele airsoft se încadrează în categoria armelor neletale, conform articolului 2 ce spune “arme şi muniţii neletale –armele și munițiile destinate pentru un scop utilitar sau pentru agrement, confecționate astfel încât, prin utilizarea lor, să nu se cauzeze moartea persoanelor”.

Ce destinaţie au armele airsoft şi cine le poate folosi?

        Armele airsoft sunt, conform legii, articolului 6 (1) şi 6 (2), “arme și dispozitive neletale, construite pe principii asemănătoare armelor care nu folosesc muniții, ce aruncă proiectile nemetalice și sunt destinate a fi folosite atât în scop recreativ, cât și în cadrul competițiilor sportive; sunt incluse în această categorie și arcurile”. 

        De asemenea, se pune accent şi pe replicile de arme airsoft, descrise prin lege ca fiind “replici după arme și dispozitive militare reale, la scara 1/1, cu mecanism electric, mecanic sau pe bază de gaz neiritant, construite pe principii asemănătoare armelor, care nu folosesc muniții, ce aruncă proiectile nemetalice”.

        La întrebarea cine poate deţine, cine poate cumpăra şi folosi arme de airsoft, răspunsul este clar, dat tot prin lege, conform articolului 58 alin. 10: “ în România de orice persoană care a împlinit vârsta de 18 ani.” 

        Legislaţia nu face referire la o vârstă minimă de la care un individ poate juca airsoft, dar magazinele de specialitate care vând astfel de produse au obligaţia de a verifica dacă vârsta cumpărătorilor este de cel puţin 18 ani.

        Cum se păstrează şi cum se folosesc armele airsoft?

        Armele airsoft din categoriile D şi E se păstrează conform indicaţiilor legii şi măsurilor necesare pentru a nu permite accesul persoanelor neautorizate şi să nu existe pericol de vătămare corporală accidentală.

        Armele neletale de tip airsoft se pot folosi în poligoanele autorizate şi în spaţii delimitate ce nu sunt accesibile publicului său în spaţiile amenajate sau semnalizate, astfel încât să nu pună în pericol viaţa persoanelor. 

        Se interzice folosirea acestor arme în spaţii publice. Armele airsoft se transporta de la domiciliu sau reşedinţa la locul unde se desfăşoară activităţile airsoft numai în husa, bagaj sau ambalaj şi dacă nu sunt încărcate cu muniţie.

        În conformitate cu prevederile Legii 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor, actualizată, replicile de arme tip airsoft sunt incluse în categoria armelor neletale – în Categoria E din anexa la lege – Alte categorii de arme şi dispozitive neletale, iar după destinație, sunt împărțite în arme de agrement, arme de colecție și arme utilitare.

        Deși acestea sunt arme neletale exceptate de la procedura autorizării ori notificării, deținătorii acestora au anumite obligații.

        În conformitate cu prevederile art. 65, alin. (4)-(6), din actul normativ mai sus amintit, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 2000 lei la 5000 lei nerespectarea următoarelor condiții:

“ (4) Armele sau dispozitivele neletale destinate agrementului şi tirului sportiv pot fi folosite în spaţii delimitate care nu sunt accesibile publicului sau în spaţii special amenajate sau semnalizate, în astfel de condiţii încât să nu pună în pericol integritatea corporală sau viaţa persoanelor.

(5) Sunt interzise portul şi folosirea armelor sau dispozitivelor neletale prevăzute la alin. (4) în locuri publice.

(6) Armele sau dispozitivele neletale prevăzute la alin. (1)-(4) pot fi transportate de la domiciliul, reşedinţă sau, după caz, locul de rezidenţă al deţinătorului la locul unde urmează să se desfăşoare activităţile pentru care sunt destinate, numai dacă acestea sunt ţinute în husă, bagaj ori ambalaj şi nu sunt încărcate cu muniţie.”

Armele folosite cu încălcarea prevederilor de mai sus sunt supuse confiscării.

Legea Nr.117 din 15.06.2011, Legea nr. 196/2019 si Legea nr. 295/2004 cu modificare in 12 noiembrie 2021.

Aceste legi fac referire la regimul armelor si munitiilor, au diferite completari si modificari.

Armele airsoft si cele de paintball se incadreaza in categoria E.

Art. 5

(4) Armele si dispozitivele neletale din categoria E din anexa pot fi detinute si, dupa caz, purtate si folosite de catre persoanele fizice si juridice fara indeplinirea procedurilor de inregistrare sau autorizare, in conditiile prevazute de prezenta lege.

 

Conform Art. 2 – armele de airsoft se incadreaza in categoria de arme neletale:

(3) arme si munitii neletale – armele si munitiile destinate pentru un scop utilitar sau pentru agrement, confectionate astfel incat, prin utilizarea lor, sa nu se cauzeze moartea persoanelor;

 

6.1. arme si dispozitive de agrement – arme si dispozitive neletale, construite pe principii asemanatoare armelor care nu folosesc munitii, ce arunca proiectile nemetalice si sunt destinate a fi folosite atat in scop recreativ, cat si in cadrul competitiilor sportive; sunt incluse in aceasta categorie si arcurile;

6.2. replici de arme tip airsoft – replici dupa arme si dispozitive militare reale, la scara 1/1, cu mecanism electric, mecanic sau pe baza de gaz neiritant, construite pe principii asemanatoare armelor, care nu folosesc munitii, ce arunca proiectile nemetalice;

 

Art. 58

(10) Armele si dispozitivele neletale prevazute in categoria E din anexa pot fi procurate in Romania de orice persoana care a implinit varsta de 18 ani.

 

Legea nu precizeaza viteza sau puterea maxima admisa pentru armele airsoft, dar orice arma neletala cu putere mai mare de 220 m/s sau 4.8 Jouli necesita permis si  autorizatie pentru a putea fi achizitionate sau pot fi achizitionate doar de instructori sau antrenori si practicanti de tir sportiv.

 

Art. 60

Posesorii armelor neletale din categoriile D si E din anexa au obligatia sa ia toate masurile necesare pentru pastrarea armelor la domiciliu, resedinta sau, dupa caz, la locul de rezidenta, astfel incat sa nu permita accesul persoanelor neautorizate la acestea si sa nu existe pericol de vatamare corporala accidentala.

 

Art. 63

(2) Armele neletale prevazute in categoriile C-E din anexa, destinate colectiei, pot fi folosite in conditiile prevazute la Art. 29.
(3) Folosirea armelor neletale in poligoanele autorizate se poate face numai in conditiile stabilite prin regulamentele de ordine interioara ale acestora.

Art. 64

(4) Armele sau dispozitivele neletale destinate agrementului si tirului sportiv pot fi folosite in spații delimitate care nu sunt accesibile publicului sau in spatii special amenajate sau semnalizate, in astfel de conditii încat sa nu puna in pericol integritatea corporala sau viata persoanelor.

(5) Sunt interzise portul si folosirea armelor sau dispozitivelor neletale prevazute la alin. (4) in locuri publice.

Art. 93

Desfasurarea unor activitati sportive sau de agrement pe domeniul public, ce implica portul si folosirea replicilor de arme tip airsoft sau a dispozitivelor paintball, este permisa numai in urmatoarele conditii:
c) perimetrul de tragere sa fie semnalizat cu bannere sau placute de semnalizare amplasate in locuri vizibile, avand inscripţia „ ATENTIE – PERICOL DE ACCIDENTARE – ACTIVITATI DE TIP AIRSOFT / PAINTBALL ”;

 

Art. 64

(6) Armele sau dispozitivele neletale prevazute la alin. (1)-(4) pot fi transportate de la domiciliul, resedinta sau, dupa caz, locul de rezidenta al detinătorului la locul unde urmeaza sa se desfasoare activitatile pentru care sunt destinate numai daca acestea sunt tinute in husa, bagaj ori ambalaj si nu sunt incărcate cu munitie.

 

Art. 132

Urmatoarele fapte sunt considerate contraventii:

32. portul, folosirea si transportul armelor neletale utilitare si de agrement fara respectarea conditiilor prevazute la art. 64;

 

d) cu amenda de la 2.001 lei la 5.000 lei, cele prevazute la pct. 11-13, 16-19, 25, 27, 30-32, 41 si 50;

c) confiscarea armelor sau, dupa caz, a munițiilor prevazute la pct. 3, 8, 20, 25 si 30-33;

avocat Petrescu Carmen

tel: 0721727157

 Legea nr.213/2020 modifica Codul Muncii

e-mail: av.carmen.petrescu@gmail.com

tel.0721727157

        Modificările legii pun accent pe stabilirea unei proceduri de remediere a problemelor existente intre salariat si angajator , înainte de a ajunge in fata instanței de judecata.

         La încheierea contractului individual de muncă sau pe parcursul executării acestuia, părțile pot cuprinde în contract o clauză prin care stabilesc că orice conflict individual de muncă se va soluționa pe cale amiabilă, prin procedura concilierii.

        Concilierea presupune soluționarea amiabilă a conflictelor, cu ajutorul unui consultant extern specializat .

        Consultantul extern este ales de părți și poate fi un avocat, un expert în legislaţia muncii sau, după caz, un mediator specializat în legislaţia muncii, iar onorariul său va fi suportat conform înțelegerii părților.

        Consultantul extern se poate alege de catre orice din parti ( angajator sau salariat).

        În caz de conflict de muncă și în scopul deschiderii procedurii de conciliere, oricare dintre părți (angajat sau angajator) se poate adresa consultantului extern, printr-o invitație scrisă, respectând mijloacele de comunicare prevăzute prin contractul individual de muncă.

        Data deschiderii procedurii de conciliere este la maxim 5 zile lucrătoare de la data comunicării invitației. De rețiunt că termenul de contestare a conflictelor de muncă se suspendă pe durata concilierii.

        Soluția la care se ajunge în urma concilierii, se va cuprinde într-un acord, încheiat de consultantul extern (avocat); acord care va conține înțelegerea părților și modalitatea de stingere a conflictului, cu efecte de la data semnării sau de la o altă dată convenită de părți.

        Procedura concilierii se finalizează printr-un proces-verbal semnat de către părți și de către consultantul extern, în următoarele situații:

• când se încheie o înțelegere între părţi în urma soluţionării conflictului;
• când consultantul extern constată eșuarea concilierii;
• când una dintre părți nu se prezintă la data stabilită în invitație.

        În cazul în care părţile încheie doar o înțelegere parţială, precum şi în cazurile când  consultantul extern constată eșuarea concilierii sau una dintre părți nu se prezintă la data stabilită în invitație, orice parte se poate adresa instanței competente în vederea soluționării în totalitate a conflictului individual de muncă.

        În dreptul muncii, instanța competenta este cea de la sediul angajatorului sau domiciliul/ locul de munca al salariatului.

        Cu privire la efectuarea cercetării disciplinare, angajatorul va desemna o persoană sau va stabili o comisie ori va apela la serviciile unui consultant extern specializat în legislaţia muncii.

        Și înainte de modificarea Codului Muncii, angajatorul putea numi o comisie de cercetare , putea apela la un avocat pentru pregătirea documentatiei aferente.

        În vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat în scris de către președintele comisiei sau de către consultantul extern, precizându-se obiectul, data, ora şi locul întrevederii. Salariatul are dreptul să formuleze şi să susţină toate apărările în favoarea sa şi să ofere toate probele şi motivațiile pe care le consideră necesare, precum şi dreptul să fie asistat, la cererea sa, de către un consultant extern specializat în legislaţia muncii sau de către un reprezentant al sindicatului al cărui membru este.

        În vechea reglementare se mentiona notiunea de tert care putea sa fie prezent la cercetarea disciplinara.

        Conform Legii avocaturii, un avocat, poate asista clienții în fața oricărei persoane fizice sau juridice, în baza împuternicirii avocațiale. 

        În astfel de cazuri, un avocat poate ajuta in timpul cercetării disciplinare sa oferiți, verbal sau in scris toate apărările necesare , pentru a arata ca nu a fost săvârșită nicio abatere disciplinara, aducând motivații întemeiate pe cadrul legal.

 

 

 EXEQUATOR

e-mail: av.carmen.petrescu@gmail.com

tel: 0721727157

    

 

Condiții pentru preschimbarea termenului de judecată

Avocat: Petrescu Carmen, 

contact: 0721727157

e-mail: av.carmen.petrescu

    Codul de procedură civilă menționează generic modul în care instanța poate dispune preschimbarea termenului de judecată. Art 230 Cod Procedură Civilă stipulează că un termen de judecată în procesul civil se poate preschimba doar dacă există motive temeinice. Motivele temeinice se reportează la obiectul judecății, la părțile din dosar, la avocații părților din dosar, la chestiuni ce reclamă urgența, etc.

    Este indicat ca cererea de preschimbare a termenului de judecată să fie formulată și transmisă instanței prin avocat, pentru a indica în mod corect motivele temeinice și deci pentru a crește șansele de a fi admisă. Cererea trebuie să fie motivată și probată. În acest sens se vor atașa dovezi în susținerea ei.

Cererea de preschimbare a termenului nu trebuie confundată cu cererea de amânare a judecății. Nu trebuie formulată o cerere de preschimbare a termenului de judecată atunci când dosarul se va amâna oricum din cauze precum lipsa unui raport de expertiză, lipsa anchetei sociale, lipsa unor informații sau date cerute de instanță de la instituții, imposibilitatea de prezentare a unei părți, etc.

    Cererea de preschimbare a termenului se judecă imediat ce se primește la dosar, deci înainte de termen, pe când cererea de amânare se judecă la termenul fixat de instanță, în ședința de judecată. Cererea de preschimbare a termenului nu presupune contradictorialitate, pe când cererea de amânare presupune concluzii din partea părților sau avocaților lor.

    Preschimbarea termenului înseamnă fixarea unui nou termen de judecată mai devreme sau mai târziu decât cel fixat inițial de instanța de judecată. Pentru a se stabili un termen mai lung se poate folosi și cererea de preschimbare a termenlui, iar dacă instanța nu schimbă termenul, se poate uza și de cererea de amânare, putându-se deci folosi în mod consecutiv aceste două instrumente procesuale.

    Termenul se schimbă din oficiu de către instanță sau la cererea unei părți. Din oficiu termenul se preschimbă prin Rezoluție. Cererea părții de schimbare a termenului de judecată se face în scris, motivat și se analizează/soluționează de către instanță în cameră de consiliu, fără citarea părților, de îndată sau oricum înainte de termenul ce se dorește a fi schimbat. Instanța este suverană în decizia de preschimbare a termenului.     Dacă cererea se admite, se va stabili un nou termen de judecată și părțile vor fi citate pentru noul termen. Dacă cererea se respinge, va rămâne în vigoare termenul de judecată fixat inițial de instanță și părțile vor avea în cunoștință acel termen de judecată. Încheierea prin care se respinge cererea de preschimbarea a termenului se comunică părții care a solicitat acest lucru și nu poate fi atacată.

    Câteva motive ce pot constitui temeiuri pentru admiterea unui cereri de preschimbare a termenului de judecată:

1. Imposibilitatea de prezentare a părții atunci când prezența sa este obligatorie la termen (acțiuni de divorț, acțiuni de drept comun pentru care partea este obligată să se prezinte la termen pentru interogatoriu, cazuri de forță majoră, etc). Imposibilitatea poate fi justificată prin motive medicale, legate de locul de muncă, de concediu, etc.
2. Imposibilitatea de prezentare a avocatului pentru faptul că în aceeași zi are alte procese la alte instanțe unde trebuie să se prezinte fiind termene pentru administrare probatoriu/dezbateri. În aceste procese avocatul nu-și poate asigura substituirea pentru că sunt dosare complexe și clienții nu și-au dat acordul pentru a fi substituit, având deci o interdicție statutară și convențională de substituire în aceste procese. Avocatul va trebui să probeze aceste chestiuni.
3. Clientul dorește participarea la fiecare termen de judecată exclusiv având asistența avocatului său ales, care nu se poate prezenta la acel termen din motive medicale
4. Existența unor motive privind urgența sau celeritatea unor acțiuni
5. Existența unor vătămări sau pagube ce s-ar produce dacă termenul este prea lung sau prea scurt
6. Existența unei stări de fapt sau de drept ce modifică obiectul, natura sau structura procesului
7. Împăcarea părților sau faptul că acestea au încheiat o tranzacție avocațială sau un acord de mediere.
8. Renunțarea la judecată sau la dreptul pretins făcute de una din părțile procesului
9. Invocarea unor excepții procesuale privind litispendența sau conexitatea, instituții ce pot atrage reunirea unor dosare. În acest context este de la sine înțeles că atunci când s-a invocat litispendența sau conexitatea unor cauze, termenele inițiale se pot preschimba dacă sunt prea îndepărtate, pentru a se judeca cu celeritate excepția litispendenței sau conexității
10. Alte chestiuni sau incidente procesuale ce atrag închiderea sau suspendarea dosarului aflat pe rolul instanțelor și pot justifica necesitatea unui nou termen de judecată.

 BULLYING-ul  –  fenomen social

1.     Noțiune, terminologie

Termenul de „bullying” vine de la cuvântul englezesc „bully”, care înseamnă bătăuș, huligan și este folosit ca atare și în limba română, putând fi tradus prin agresiune, hărțuire sau intimidare.

Termenul de bullying a fost introdus în Legea educației naționale nr.1/2011, printr-o modificare din anul 2019 (prin Legea nr. 221/18.11.2019, publicată în M.O. nr. 929/19.11.2019).

Prin NORMELE METODOLOGICE (27.05.2020) de aplicare a prevederillor art.7 alin(1¹), art.56¹ și ale pct.6¹ din anexa la Legea Educației Naționale nr. 1/2011, acest fenomen a fost definit astfel:

„ Violența psihologică - bullying este acţiunea sau seria de acţiuni fizice, verbale, relaţionale şi/sau cibernetice, într-un context social dificil de evitat, săvârşite cu intenţie, care implică un dezechilibru de putere, au drept consecinţă atingerea demnităţii ori crearea unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare, îndreptate împotriva unei persoane sau grup de persoane şi vizează aspecte de discriminare şi excludere socială, care pot fi legate de apartenenţa la o anumită rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuală, caracteristicile personale, acţiune sau serie de acţiuni, comportamente ce se desfăşoară în unităţile de învăţământ şi în toate spaţiile destinate educaţiei şi formării profesionale.”

De  cele mai  multe ori, acest  fenomen  începe ca un joc, însă jocul repetat se transformă într-un abuz care poate avea efecte foarte grave.

Fenomenul bullying poate fi prezent oriunde – la școală, la locul de joacă, în cercul de prieteni, în familie, la locul de muncă, pe internet. Deși este mai răspândit în rândul copiilor, bullying-ul poate avea loc și între adulți. Agresorul poate fi: un alt coleg de la școală; șeful sau un coleg de serviciu;  partenerul care îl controlează pe celălalt; un vecin; un partener de afaceri; un membru al familiei; o altă persoană implicată într-o relație abuzivă.

Pentru a fi considerat bullying, comportamentul trebuie să fie agresiv și să includă:

• Intenția: agresorul are ca intenție să rănească pe altcineva.

• Un dezechilibru al puterii: copiii care-i agresează pe alții își folosesc puterea, cum ar fi forța fizică, accesul la informații stânjenitoare sau popularitatea – pentru a controla sau a face rău altora. Agresorul își alege victima care este percepută ca fiind vulnerabilă, slabă și nu se poate apara singură. Dezechilibrele de putere se pot schimba în timp și pot să apară în situații diferite, chiar dacă implică aceleași persoane.

•     Repetiția: aceeași persoană este rănită mereu și mereu. Comportamentul de tip bullying are loc în mod repetat, mai mult de o dată și are potențialul de a se repeta.

Atât persoanele care sunt agresate (bullied), cât și agresorii (bullies) pot dezvolta probleme serioase și de durată, din punct de vedere emoțional.

 

2.   Tipuri de bullying:

Ø  Bullying verbal

Este caracterizat de acțiuni verbale sau scrise, rău intenționate, cum ar fi:

•     Șicanarea;

•     Injuriile și limbajul inadecvat;

•     Comentariile sexuale neadecvate;

•     Folosirea sarcasmului;

•     Amenințările;

•     Criticile;

Ø  Bullying fizic

Presupune folosirea contactului fizic pentru a-i intimida pe ceilalți, prin:

•     Intimidare fizică, amenințare, hărțuire, vătămare;

•     Simularea violenței, ridicarea pumnului;

•     Lovire;

•     Împingere;

•     Distrugerea lucrurilor celuilalt;

•     Gesturi obscene;

•     Violență domestică;

•     Hărțuire sexuală;

•     Încălcarea spațiului personal;

•     Încolțirea unei persoane în mijlocul unui grup.

Ø  Bullying social

Se referă la lezarea reputației sau a relațiilor cuiva și include:

•     Bârfitul, lansarea și răspândirea zvonurilor despre cineva, de exemplu la locul de muncă;

•     Punerea unei persoane într-o situație stânjenitoare în public;

•     Folosirea puterii formale, a titlului/funcției sau a puterii financiare ca forme de intimidare, amenințare, hărțuire și/sau vătămare;

•     Folosirea sarcasmului la adresa cuiva;

•     Provocarea în mod intenționat a unui sentiment de jenă și nesiguranță;

•     Excluderea și izolarea unei persoane din punct de vedere social sau profesional;

•     Sabotarea în mod intenționat a bunăstării, fericirii sau succesului unei persoane.

Ø  Cyberbullying

Progresul tehnologiei a permis ca toate comportamentele menționate mai sus să poată avea loc și în mediul online, pe rețelele sociale, prin e-mail sau alte platforme. Activitatea poartă numele de cyberbullying – acesta are loc mai facil, pentru că este mult mai ușor ca o persoană să se ascundă în spatele unor ecrane și să aibă anumite comportamente reprobabile. Oricine deține un smartphone cu conexiune la Internet poate hărțui pe altcineva, fără a fi nevoit să își dezvăluie identitatea reală.

Cyberbullying-ul se poate manifesta prin trimiterea unor mesaje amenințătoare sau intimidante prin e-mail, text, social-media și, inclusiv, prin furarea identității online, cu scopul de a răni și umili persoana respectivă. Unii cyberbullies pot crea inclusiv un site web sau o pagină de social media pentru a umili pe altcineva.

 

3.   Efectele bullying-ului asupra copilului

Bullying-ul are efecte negative asupra sănătății victimei și a familiei acesteia, atât pe termen scurt, cât și pe termen lung. Pentru ca acest fenomen să fie stopat, este crucial ca persoanele să înțeleagă cu adevărat cât de traumatizant poate fi bullying-ul. Efectele acestui fenomen pot fi:

•     Izolare socială;

•     Răni produse la nivel fizic și efectele acestora la nivel psihic: lovituri, contuzii, care contribuie la un nivel de stres ridicat; anxietate; depresie;

•     Afecțiuni ale pielii, problemele cu stomacul și inima, care pot fi agravate din cauza stresului resimțit atunci când un copil este agresat;

•     Un sistem imunitar scăzut și alte afecțiuni cauzate de anxietate și stres;

•     Apariția unui sentiment de rușine;

•     Tulburări ale somnului;

•     Modificări ale obiceiurilor alimentare;

•     Scăderea stimei de sine;

•     Performanțe școlare reduse din cauza scăderii capacității de concentrare;

Copiii care sunt hărțuiți suferă atât pe plan emoțional, cât și social, pentru că le este greu să își facă prieteni, astfel că vor avea o stimă de sine scăzută: vor începe să creadă că ceea ce se spune despre ei este adevărat. Victimele bullying-ului pot experimenta mai multe emoții: tristețe, mâhnire, frustrare, singurătate și izolare.

Mai mult, și părinții victimelor pot experimenta un sentiment de eșec cu privire la creșterea și îngrijirea copilului lor și pot fi copleșiți de întreaga situație.   

              

4. Efectele bullying-ului asupra agresorului pot fi:

a)   Pe termen scurt:

• Performanțe școlare slabe și scăderea frecvenței la orele de curs;
• Dificultate în menținerea relațiilor sociale;
• Creșterea riscului de consum abuziv de droguri și alcool.
• Suportarea unor sancțiuni juridice (patrimoniale, penale etc.

b) Pe termen lung:

• Riscul de a-și abuza familia și copii;
• Manifestarea unui comportament antisocial;
• Dificultatea de a se integra profesional pe piața muncii.
• Suportarea unor sancțiuni juridice (patrimoniale, penale etc.)

 

5. Bullying-ul – consecințe juridice

 În componența sa, în manifestările diverse și acțiunile cuprinse în acest „fenomen” se poate contura o gamă largă de infracțiuni, care pot atrage răspunderea penală și răspunderea patrimonială a celui care le săvârșește sau a reprezentaților săi legali.

 

6. Bullying-ul și răspunderea civilă delictuală

Actele de bullying în mediul școlar sunt apte să atragă să răspunderea civilă delictuală a persoanelor care se fac vinovate sau a reprezentanților legali, atunci când prin acestea sunt cauzate prejudicii materiale sau morale.

Răspunderea civilă delictuală își găsește reglementarea în art. 1349 - art. 1395 Cod civil și presupune, în principal, repararea unui prejudiciu ce s-a produs urmare a săvârşirii unei fapte ilicite.

Conform prevederilor art. 1366 Cod civil, minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani sau persoana pusă sub interdicție judecătorească nu răspunde de prejudiciul cauzat, dacă nu se dovedește discernământul său la data săvârșirii faptei.

Minorul care a împlinit vârsta de 14 ani răspunde de prejudiciul cauzat, în afară de cazul în care dovedește că a fost lipsit de discernământ la data săvârșirii faptei.

• până la 14 ani – prezumție relativă de lipsă a discernământului;
• 14-18 ani - prezumție relativă de existență a discernământului;

În ipoteza în care fapta ilicită este săvârșită de către minorul lipsit de discernâmânt, răspunderea civilă delictuală cade în sarcina celui care avea obligația să supravegheze minorul în temeiul legii, al unui contract ori al unei hotărâri judecătorești, potrivit dispozițiilor art. 1372 Cod civil. Părinţii nu răspund dacă fac dovada că sunt îndeplinite cerinţele răspunderii persoanei care avea obligaţia de supraveghere a minorului (art.1374 alin.1 Cod civil).

În aceste condiții, pot răspunde pentru prejudiciile cauzate de către minor:

·       părinții;

·       tutorele;

·       profesorul;

 Acoperirea prejudiciului:

·       reparația în natură, prin restabilirea situației anterioare;

·       repararea în echivalent, prin plata unei despăgubiri;

Ø    Ipoteza practică: Trei copii din clasă au obiceiul de „a transforma în minge” tocul de ochelari al unei colege (apoi, penarul și rucsacul), aruncându-l de la unul la altul, fără a avea acordul acesteia, în scopul de a o irita/intimida. Aruncarea acestor obiecte de la unii la ceilalți, care a provocat spargerea ochelarilor, pierderea unui stilou Swarovschi, deteriorarea ghiozdanului, reprezintă fapte ilicite cauzatoare de prejudicii. În atare situație, se naște obligația, în sarcina elevului sau, după caz, în sarcina părinților acestuia, de reparare a prejudiciului prin suportarea costurilor de reparare a ochelarilor sau de achiziționare a unei noi perechi de ochelari, a unui nou rucsac, stilou etc.

 

7.  Bullying-ul și răspunderea penală

Acțiunile și manifestările diverse care iau forma acestui fenomen ajung până la a îmbrăca forma unor infracțiuni, în funcție de gravitatea faptelor comise.

Prin intermediul dispozițiilor art. 113 Cod penal, legiuitorul a stabilit că minorii au capacitate penală începând cu vârsta de 16 ani, iar în ceea ce-i privește pe minorii cu vârsta între 14 și 16 ani a fost instituită o prezumție relativă de lipsă a discernământului. Prezumția poate fi răsturnată dacă se probează că minorul care a săvârșit fapta avea discernământ la data comiterii acesteia. Începând cu vârsta de 16 ani, existența discernământului este prezumată.

Așadar, minorii care nu au împlinit 14 ani și minorii care au împlinit această vârstă, dar nu au avut discernământ în momentul comiterii faptei prevăzute de legea penală, nu răspund penal.

• 14-16 ani- prezumție relativă de lipsă a discernământului
• 16-18 ani- prezumție relativă de existență a discernământului

Bullying-ul poate lua forma infracțiunilor precum:

·       Amenințarea - prevăzută de art. 206 Cod Penal; pedeapsă 3 luni - 1 an sau amendă;

·       Lovire sau alte violențe - prevăzută de art. 193 Cod Penal; pedeapsă: 3 luni - 2 ani sau amendă;

·       Distrugere - prevăzută de art. 253 Cod Penal; pedeapsă: 3 luni - 2 ani sau amendă;

·       Vătămare corporală - prevăzută de art. 194 Cod Penal; pedeapsă: 2 ani – 7 ani;

·       Vătămare corporală din culpă - prevăzută de art. 196 Cod Penal; pedeapsă: 3 luni – 1 an sau amendă;

·       Lipsire de libertate în mod ilegal - prevăzută de art. 205 Cod Penal; pedeapsă: 1 an – 7 ani;

·       Furt - prevăzută de art. 228 Cod Penal; pedeapsă: 6 luni – 3 ani sau amendă;

·       Tâlhărie - prevăzută de art. 233 Cod Penal; pedeapsă: 2 ani – 7 ani;

·       Șantajul - prevăzută de art. 207 Cod Penal; pedeapsă: 1 – 5 ani;

·       Hărțuirea - prevăzută de art. 208 Cod Penal; pedeapsă: 3-6 luni sau amendă.

·       Incitarea la ură sau discriminare - prevăzută de art. 369 Cod Penal; pedeapsă: 6 luni – 3 ani sau amendă.

·       Tulburarea ordinii și liniștii publice - prevăzută de art. 371 Cod Penal; pedeapsă: 3 luni la 2 ani sau amendă.

Pedepsele menționate vizează cazul elevilor majori învinuiți de săvârșirea acestor infracțiuni.

 

Ø    Ipoteză practică: Elevul A, în pauză, are o discuție contradictorie cu elevul B, context în care îi adresează acestuia din urmă mai multe injurii, afirmând și că „o să te aștept la colț cu toți băieții mei, după ore și o să-ți rupem mâinile”. Fapta elevului A întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de amenințare prevăzute de art. 206 Cod Penal.

 

 

8.     CONCLUZII

Datorită tehnologiei este mult mai ușor în prezent să ai acces la informație, la stocarea unor date necesare pe suporturi optice de mici dimensiuni, la participarea la întâlniri de lucru și de educare, efectuate prin intermediul platformelor de socializare, cum ar fi Zoom, Teams, etc.

Învăţarea cu ajutorul calculatorului şi a elementelor multimedia este o metodă didactică activă. Instruirea asistată de calculator permite realizarea unei educaţii bazate pe profilul intelectual al elevului. Pune elevul în situaţii de interacţiune şi comunicare rapidă, realizate într-un mediu care permite o difuzare masivă a conţinuturilor şi o flexibilitate a timpului prin îmbinarea mijloacelor de comunicare sincrone cu cele asincrone. In cazul unei instruiri asistate de calculator, interactivitatea este generalizată, oferind celui care învată un feedback permanent, deoarece se produc efecte vizibile şi imediate pe ecranul calculatorului.

 

9. Bibliografie:

- platforma teams;

- Codul civil;

- Codul penal;

- Legea Educației Naționale nr. 1/2011.

- Normele Metodologice de aplicare a Legii educației Naționale;

- Ordinul de Ministru nr. 4343/27.05.2020, publicat în M.O. nr. 492/10.06.2020, prin care  au fost adoptate norme metodologice relativ la reducerea fenomenului de bullying în școlile din România.

email: av.carmen.petrescu@gmail.com; 

contact: 0721.72.71.57.