BULLYING-ul – fenomen social
1.
Noțiune, terminologie
Termenul de „bullying” vine de la cuvântul
englezesc „bully”, care înseamnă bătăuș, huligan și este folosit ca atare și în
limba română, putând fi tradus prin agresiune, hărțuire sau intimidare.
Termenul de bullying
a fost introdus în Legea educației naționale nr.1/2011, printr-o modificare din
anul 2019 (prin Legea nr. 221/18.11.2019, publicată în M.O. nr.
929/19.11.2019).
Prin NORMELE METODOLOGICE (27.05.2020) de
aplicare a prevederillor art.7 alin(11), art.561 și ale
pct.61 din anexa la Legea Educației Naționale nr. 1/2011, acest
fenomen a fost definit astfel:
„ Violența psihologică - bullying este acţiunea
sau seria de acţiuni fizice, verbale, relaţionale şi/sau cibernetice, într-un
context social dificil de evitat, săvârşite cu intenţie, care implică un
dezechilibru de putere, au drept consecinţă atingerea demnităţii ori crearea
unei atmosfere de intimidare, ostile, degradante, umilitoare sau ofensatoare,
îndreptate împotriva unei persoane sau grup de persoane şi vizează aspecte de
discriminare şi excludere socială, care pot fi legate de apartenenţa la o
anumită rasă, naţionalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o
categorie defavorizată ori de convingerile, sexul sau orientarea sexuală,
caracteristicile personale, acţiune sau serie de acţiuni, comportamente ce se
desfăşoară în unităţile de învăţământ şi în toate spaţiile destinate educaţiei
şi formării profesionale.”
De cele mai
multe ori, acest fenomen începe ca un joc, însă jocul repetat se
transformă într-un abuz care poate avea efecte foarte grave.
Fenomenul bullying poate
fi prezent oriunde – la școală, la locul de joacă, în cercul de prieteni, în
familie, la locul de muncă, pe internet. Deși este mai răspândit în rândul
copiilor, bullying-ul poate avea loc și între adulți. Agresorul poate fi: un alt coleg de la școală; șeful sau un coleg
de serviciu; partenerul care îl
controlează pe celălalt; un vecin; un partener de afaceri; un membru al
familiei; o altă persoană implicată într-o relație abuzivă.
Pentru a fi considerat
bullying, comportamentul trebuie să fie
agresiv și să includă:
- Intenția: agresorul are ca intenție să rănească pe altcineva.
- Un dezechilibru al puterii: copiii care-i agresează pe alții își folosesc puterea, cum ar fi forța fizică, accesul la informații stânjenitoare sau popularitatea – pentru a controla sau a face rău altora. Agresorul își alege victima care este percepută ca fiind vulnerabilă, slabă și nu se poate apara singură. Dezechilibrele de putere se pot schimba în timp și pot să apară în situații diferite, chiar dacă implică aceleași persoane.
• Repetiția: aceeași
persoană este rănită mereu și mereu. Comportamentul de tip bullying are loc în
mod repetat, mai mult de o dată și are potențialul de a se repeta.
Atât persoanele care sunt
agresate (bullied), cât și agresorii (bullies) pot dezvolta probleme serioase
și de durată, din punct de vedere emoțional.
2. Tipuri
de bullying:
Ø Bullying verbal
Este caracterizat de acțiuni verbale sau scrise,
rău intenționate, cum ar fi:
• Șicanarea;
• Injuriile
și limbajul inadecvat;
• Comentariile
sexuale neadecvate;
• Folosirea
sarcasmului;
• Amenințările;
• Criticile;
Ø Bullying fizic
Presupune folosirea contactului fizic pentru a-i
intimida pe ceilalți, prin:
• Intimidare
fizică, amenințare, hărțuire, vătămare;
• Simularea
violenței, ridicarea pumnului;
• Lovire;
• Împingere;
• Distrugerea
lucrurilor celuilalt;
• Gesturi
obscene;
• Violență
domestică;
• Hărțuire
sexuală;
• Încălcarea
spațiului personal;
• Încolțirea
unei persoane în mijlocul unui grup.
Ø Bullying social
Se referă la lezarea reputației sau a relațiilor
cuiva și include:
• Bârfitul,
lansarea și răspândirea zvonurilor despre cineva, de exemplu la locul de muncă;
• Punerea
unei persoane într-o situație stânjenitoare în public;
• Folosirea puterii formale, a titlului/funcției sau a puterii
financiare ca forme de intimidare, amenințare, hărțuire și/sau vătămare;
• Folosirea
sarcasmului la adresa cuiva;
• Provocarea
în mod intenționat a unui sentiment de jenă și nesiguranță;
• Excluderea
și izolarea unei persoane din punct de vedere social sau profesional;
• Sabotarea
în mod intenționat a bunăstării, fericirii sau succesului unei persoane.
Ø Cyberbullying
Progresul tehnologiei a
permis ca toate comportamentele menționate mai sus să poată avea loc și în
mediul online, pe rețelele sociale, prin e-mail sau alte platforme. Activitatea
poartă numele de cyberbullying –
acesta are loc mai facil, pentru că este mult mai ușor ca o persoană să se
ascundă în spatele unor ecrane și să aibă anumite comportamente reprobabile. Oricine
deține un smartphone cu conexiune la Internet poate hărțui pe altcineva, fără a
fi nevoit să își dezvăluie identitatea reală.
Cyberbullying-ul se poate
manifesta prin trimiterea unor mesaje amenințătoare sau intimidante prin
e-mail, text, social-media și, inclusiv, prin furarea identității online, cu
scopul de a răni și umili persoana respectivă. Unii cyberbullies pot crea
inclusiv un site web sau o pagină de social media pentru a umili pe altcineva.
3. Efectele bullying-ului asupra copilului
Bullying-ul are efecte
negative asupra sănătății victimei și a familiei acesteia, atât pe termen
scurt, cât și pe termen lung. Pentru ca acest fenomen să fie stopat, este
crucial ca persoanele să înțeleagă cu adevărat cât de traumatizant poate fi
bullying-ul. Efectele acestui fenomen pot fi:
• Izolare
socială;
• Răni
produse la nivel fizic și efectele acestora la nivel psihic: lovituri,
contuzii, care contribuie la un nivel de stres ridicat; anxietate; depresie;
• Afecțiuni
ale pielii, problemele cu stomacul și inima, care pot fi agravate din cauza
stresului resimțit atunci când un copil este agresat;
• Un
sistem imunitar scăzut și alte afecțiuni cauzate de anxietate și stres;
• Apariția
unui sentiment de rușine;
• Tulburări
ale somnului;
• Modificări
ale obiceiurilor alimentare;
• Scăderea
stimei de sine;
• Performanțe
școlare reduse din cauza scăderii capacității de concentrare;
Copiii care sunt hărțuiți
suferă atât pe plan emoțional, cât și social, pentru că le este greu să își
facă prieteni, astfel că vor avea o stimă de sine scăzută: vor începe să creadă
că ceea ce se spune despre ei este adevărat. Victimele bullying-ului pot experimenta
mai multe emoții: tristețe, mâhnire, frustrare, singurătate și izolare.
Mai mult, și părinții
victimelor pot experimenta un sentiment de eșec cu privire la creșterea și
îngrijirea copilului lor și pot fi copleșiți de întreaga situație.
4. Efectele bullying-ului
asupra agresorului pot fi:
a) Pe
termen scurt:
- Performanțe școlare
slabe și scăderea frecvenței la orele de curs;
- Dificultate în
menținerea relațiilor sociale;
- Creșterea riscului de consum abuziv de droguri și alcool.
- Suportarea unor
sancțiuni juridice (patrimoniale, penale etc.
b) Pe termen lung:
- Riscul de a-și abuza
familia și copii;
- Manifestarea unui
comportament antisocial;
- Dificultatea de a se
integra profesional pe piața muncii.
- Suportarea unor
sancțiuni juridice (patrimoniale, penale etc.)
5. Bullying-ul – consecințe juridice
În componența sa, în manifestările
diverse și acțiunile cuprinse în acest „fenomen” se poate contura o gamă largă
de infracțiuni, care pot atrage răspunderea penală și răspunderea patrimonială
a celui care le săvârșește sau a reprezentaților săi legali.
6. Bullying-ul și răspunderea civilă delictuală
Actele de bullying în
mediul școlar sunt apte să atragă să răspunderea civilă delictuală a
persoanelor care se fac vinovate sau a reprezentanților legali, atunci când
prin acestea sunt cauzate prejudicii materiale sau morale.
Răspunderea civilă
delictuală își găsește reglementarea în art. 1349 - art. 1395 Cod civil și
presupune, în principal, repararea unui prejudiciu ce s-a produs urmare a
săvârşirii unei fapte ilicite.
Conform prevederilor art.
1366 Cod civil, minorul care nu a împlinit vârsta de 14 ani sau persoana pusă
sub interdicție judecătorească nu răspunde de prejudiciul cauzat, dacă nu se
dovedește discernământul său la data săvârșirii faptei.
Minorul care a împlinit
vârsta de 14 ani răspunde de prejudiciul cauzat, în afară de cazul în care
dovedește că a fost lipsit de discernământ la data săvârșirii faptei.
- până la 14 ani – prezumție relativă de lipsă
a discernământului;
- 14-18 ani - prezumție relativă de existență
a discernământului;
În ipoteza în care fapta
ilicită este săvârșită de către minorul lipsit de discernâmânt, răspunderea
civilă delictuală cade în sarcina celui care avea obligația să supravegheze minorul în temeiul legii, al unui
contract ori al unei hotărâri judecătorești, potrivit dispozițiilor art. 1372
Cod civil. Părinţii nu răspund dacă fac dovada că
sunt îndeplinite cerinţele răspunderii persoanei care avea obligaţia de supraveghere a minorului (art.1374 alin.1 Cod civil).
În aceste condiții, pot
răspunde pentru prejudiciile cauzate de către minor:
· părinții;
· tutorele;
· profesorul;
Acoperirea prejudiciului:
· reparația în natură, prin
restabilirea situației anterioare;
· repararea în echivalent,
prin plata unei despăgubiri;
Ø
Ipoteza
practică: Trei copii din clasă au
obiceiul de „a transforma în minge” tocul de ochelari al unei colege (apoi,
penarul și rucsacul), aruncându-l de la unul la altul, fără a avea acordul
acesteia, în scopul de a o irita/intimida. Aruncarea acestor obiecte de la unii
la ceilalți, care a provocat spargerea ochelarilor, pierderea unui stilou
Swarovschi, deteriorarea ghiozdanului, reprezintă fapte ilicite cauzatoare de
prejudicii. În atare situație, se naște obligația, în sarcina elevului sau,
după caz, în sarcina părinților acestuia, de reparare a prejudiciului prin suportarea
costurilor de reparare a
ochelarilor sau de achiziționare a unei noi perechi de ochelari, a unui nou
rucsac, stilou etc.
7. Bullying-ul și răspunderea penală
Acțiunile și manifestările
diverse care iau forma acestui fenomen ajung până la a îmbrăca forma unor
infracțiuni, în funcție de gravitatea faptelor comise.
Prin intermediul
dispozițiilor art. 113 Cod penal, legiuitorul a stabilit că minorii au
capacitate penală începând cu vârsta de 16 ani, iar în ceea ce-i privește pe
minorii cu vârsta între 14 și 16 ani a fost instituită o prezumție relativă de
lipsă a discernământului. Prezumția poate fi răsturnată dacă se probează că
minorul care a săvârșit fapta avea discernământ la data comiterii acesteia.
Începând cu vârsta de 16 ani, existența discernământului este prezumată.
Așadar, minorii care nu
au împlinit 14 ani și minorii care au împlinit această vârstă, dar nu au avut
discernământ în momentul comiterii faptei prevăzute de legea penală, nu răspund
penal.
- 14-16 ani- prezumție relativă de lipsă a
discernământului
- 16-18 ani- prezumție relativă de existență a
discernământului
Bullying-ul poate lua
forma infracțiunilor precum:
· Amenințarea - prevăzută de art. 206
Cod Penal; pedeapsă 3 luni - 1 an sau amendă;
· Lovire sau alte violențe - prevăzută de art. 193
Cod Penal; pedeapsă: 3 luni - 2 ani sau amendă;
· Distrugere - prevăzută de art. 253
Cod Penal; pedeapsă: 3 luni - 2 ani sau amendă;
· Vătămare corporală - prevăzută de art. 194
Cod Penal; pedeapsă: 2 ani – 7 ani;
· Vătămare corporală din culpă - prevăzută de art. 196
Cod Penal; pedeapsă: 3 luni – 1 an sau amendă;
· Lipsire de libertate în mod ilegal - prevăzută de art. 205
Cod Penal; pedeapsă: 1 an – 7 ani;
· Furt - prevăzută de art. 228 Cod Penal; pedeapsă: 6
luni – 3 ani sau amendă;
· Tâlhărie - prevăzută de art. 233
Cod Penal; pedeapsă: 2 ani – 7 ani;
· Șantajul - prevăzută de art. 207
Cod Penal; pedeapsă: 1 – 5 ani;
· Hărțuirea - prevăzută de art. 208
Cod Penal; pedeapsă: 3-6 luni sau amendă.
· Incitarea la ură sau
discriminare - prevăzută de art. 369 Cod Penal; pedeapsă: 6 luni – 3 ani sau amendă.
· Tulburarea ordinii și
liniștii publice - prevăzută de art. 371 Cod Penal; pedeapsă: 3 luni la 2
ani sau amendă.
Pedepsele menționate vizează cazul elevilor
majori învinuiți de săvârșirea acestor infracțiuni.
Ø Ipoteză practică: Elevul A, în pauză, are o discuție contradictorie cu
elevul B, context în care îi adresează acestuia din urmă mai multe injurii,
afirmând și că „o să te aștept la colț cu toți băieții mei, după ore și o să-ți
rupem mâinile”. Fapta elevului A întrunește elementele constitutive ale
infracțiunii de amenințare prevăzute de art. 206 Cod Penal.
8. CONCLUZII
Datorită tehnologiei este
mult mai ușor în prezent să ai acces la informație, la stocarea unor date
necesare pe suporturi optice de mici dimensiuni, la participarea la întâlniri
de lucru și de educare, efectuate prin intermediul platformelor de socializare,
cum ar fi Zoom, Teams, etc.
Învăţarea cu ajutorul calculatorului şi a elementelor
multimedia este o metodă didactică activă. Instruirea asistată de calculator
permite realizarea unei educaţii bazate pe profilul intelectual al elevului.
Pune elevul în situaţii de interacţiune şi comunicare rapidă, realizate într-un
mediu care permite o difuzare masivă a conţinuturilor şi o flexibilitate a
timpului prin îmbinarea mijloacelor de comunicare sincrone cu cele asincrone.
In cazul unei instruiri asistate de calculator, interactivitatea este
generalizată, oferind celui care învată un feedback permanent, deoarece se
produc efecte vizibile şi imediate pe ecranul calculatorului.
9. Bibliografie:
- platforma teams;
- Codul civil;
- Codul penal;
-
Legea Educației Naționale nr. 1/2011.
-
Normele Metodologice de aplicare a Legii educației Naționale;
- Ordinul de Ministru
nr. 4343/27.05.2020, publicat în M.O. nr.
492/10.06.2020, prin care au fost
adoptate norme metodologice relativ la reducerea fenomenului de bullying în
școlile din România.
email: av.carmen.petrescu@gmail.com;
contact: 0721.72.71.57.