Cum sa faci fata discriminarii la locul de munca

        

        Discriminarea este un fenomen cu care probabil cei mai multi dintre noi am luat contact in mod direct sau indirect in diverse contexte, dar despre care ne este dificil sa discutam sau impotriva caruia ne este greu sa actionam. In urma studiului realizat de Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii in acest an, a reiesit ca 51% dintre romani considera fenomenul de discriminare ca fiind una dintre problemele actuale.

           Discriminarea vizeaza un tratament diferit care defavorizeaza o persoana sau un grup in comparatie cu altele aflate in situatii similare. Cele mai intalnite forme de discriminare sunt cele legate de sex, varsta, orientare sexuala, rasa, precum si discriminarea persoanelor cu dizabilitati.

        Discriminarea la locul de munca poate sa apara in urmatoarele situatii:

        ► La interviu si la angajare

        ► In stabilirea si schimbarea conditiilor de munca, a salariului, precum si a responsabilitatilor

        ► Formarea si dezvoltarea profesionala

        ► Posibilitatile de promovare

        ► Concedierea

Mobbing si Bullying

        In mediul organizational, luam contact cu persoane de diferite varste, rase, care au propriile credinte si opinii. Cu cat mai mari sunt diferentele intre colegi, cu atat exista mai multe sanse sa apara un comportament de discriminare. In contextul organizational, apar doua forme particulare de discriminare: mobbing si bullying.

        Mobbing-ul este un fenomen la granita cu discriminarea si poate fi doar partial considerat un tip de discriminare, deoarece se leaga exclusiv de locul de munca.

        Acesta se refera la actiuni de agresivitate psihologica realizate de un sef sau coleg pentru a determina victima sa paraseasca compania, in conditiile in care concedierea sa nu se poate realiza fara motive intemeiate. Aceste actiuni pot afecta starea de sanatate a persoanei supusa unei astfel de agresiuni psihologice si chiar ii poate aduce prejudicii psihice si sociale.

        Pentru a putea vorbi de mobbing, astfel de comportamente trebuie sa se repete cu o frecventa regulata pe o perioada de minim 6 luni.

        In continuare, iti vom prezenta cele cinci tipuri de comportamente specifice fenomenului de mobbing:

        ► Actiuni destinate limitarii posibilitatii de exprimare a victimei – aceasta nu are posibilitatea de a-si expune punctul de vedere in fata sefilor, este intrerupta cand vorbeste, colegii jignesc victima, facand referire la munca si viata personala a acesteia.

        ► Actiuni care vizeaza izolarea victimei – nu se vorbeste cu victima, aceasteia i se atribuie un loc care sa o izoleze de colegi, este ignorata prezenta ei.

        ► Actiuni de desconsiderare a victimei in fata colegilor – sunt lansate diverse zvonuri despre victima, este ridiculizata si chiar hartuita sexual.

        ► Actiuni de discreditare profesionala a victimei – nu ii sunt atribuite sarcini sau i se atribuie unele sub sau peste nivelul calificarii, uneori trebuie sa indeplineasca sarcini umilitoare.

        ► Actiuni care vizeaza compromiterea sanatatii victimei – ii sunt incredintate sarcini periculoase sau nocive pentru sanatate sau victima este agresata fizic si/sau sexual.

Bullying-ul este un comportament abuziv, caracterizat prin dorinta de a umili pe cineva prin utilizarea violentei psihologice, verbale sau fizice.

    Daca mobbing-ul este in general realizat de colegi, bullying-ul este specific superiorilor. Aceasta actiune deriva din dorinta de a-si consolida propria pozitie si are drept consecinta pierderea eficacitatii victimei, in cazul in care aceasta cedeaza acestui comportament abuziv. In situatia in care victima ia masuri impotriva acestui tip de comportament, atacatorul se va retrage. Spre deosebire de mobbing, care apare cu o anumita frecventa, bullying-ul poate avea o aparitie singulara sau regulata, dar fara a urmari un anumit tipar.

       Efectele pe care le pot avea mobbing-ul si bullying-ul vizeaza atat consecintele organizationale, cele asupra victimei, cat si consecintele sociale.

        Consecintele organizationale. Aceste comportamente de discriminare au efect si asupra organizatiei, in conditiile in care eficacitatea victimei scade, angajamentul angajatului fata de organizatie se diminueaza si creste fluctuatia de personal.

        Consecinte asupra victimei. 

       Victima isi poate pierde increderea in sine in urma unor actiuni de discriminare repetate, poate experimenta diverse stari precum furie, frustrare, depresie sau poate avea probleme de sanatate cauzate de nivelul prea ridicat de stres la care este supusa.

     Consecintele sociale. Acestea se refera la decizia victimei de a parasi compania, care poate presupune si o perioada de somaj, precum si implicarea unei instante de judecata, in cazul in care aceasta decide sa ia masuri legale impotriva atacatorului.

Cum sa faci fata situatiilor de mobbing si bullying

        In cazul in care colegii te umilesc, fac remarci jignitoare la adresa ta, te izoleaza sau nu te saluta sau daca primesti sarcini care nu intra in atributia ta si sunt cu mult peste sau sub calificarea ta pentru o perioada mai lunga de 6 luni, este posibil sa fii victima unui fenomen de mobbing.

        Daca ai ajuns in situatia in care te simti discriminat si au inceput sa apara consecinte din cauza comportamentului colegilor sau sefilor, dupa ce te-ai informat in prealabil despre tipul de discriminare la care esti supus, trebuie sa iei o serie de masuri, pentru a opri aceste actiuni.

        In primul rand, trebuie sa aduni dovezi care sa confirme spusele tale. Iti poti nota data, ora, cuvintele sau actiunile specifice ale agresorului, persoanele care erau de fata si care pot fi martori. Orice e-mail care contine injurii sau umiliri trebuie pastrate ca probe.

        Urmatorul pas consta in raportarea acestor comportamente sefului direct, iar in cazul in care acesta nu te sustine sau chiar el este agresorul, poti cere ajutorul departamentului de Resurse Umane, pentru a investiga aceasta plangere.

     In cazul in care iti doresti sa parasesti compania cat mai repede, este recomandat sa iti cauti un alt loc de munca inainte de a face acest pas.

    O metoda eficienta de a face fata stresului este de a adopta o alimentatie sanatoasa, de a face sport, iar in cazul care simti ca nu vei reusi sa treci singur peste efectele unei astfel de situatii, poti apela la un psiholog, care te poate ajuta sa faci fata mai usor.

       O ultima optiune ar fi de a apela la o instanta de judecata, dar este de preferat sa te consulti cu un avocat, pentru a fi sigur ca dovezile tale vor fi admise. Desi in Romania nu exista legi pentru pedepsirea comportamentelor de mobbing, acestea vor intra in categoria formelor de discriminare.

     Desi in Romania inca nu sunt foarte cunoscute aceste doua fenomene, diverse ONG-uri au inceput sa ridice problema lor in mediul organizational.

      Pentru semnalarea cazurilor de discriminare si pentru a ti se oferi suport in astfel de situatii, poti apela la ajutorul Consiliului National pentru Combaterea Discriminarii si la primul Centru Anti-Mobbing.

                    De recomandat ca toate aceste demersuri să fie făcute cu sprijinul unui avocat                      specializat    în  domeniu. 

 

                 av.Carmen Petrescu

                   Tel: 0721727157 ; e-mail: av.carmen.petrescu@gmail.com

 

Ocrotirea persoanelor cu dizabilități intelectuale și psihosociale

av.carmen.petrescu@gmail.com

tel.0721727157

     Prin Decizia nr. 601/2020 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 88 din 27 ianuarie 2021), Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea dispozițiilor art. 164 alin. (1) din Codul civil, care stabileau că persoana care nu are discernământul necesar pentru a se îngriji de interesele sale, din cauza alienației ori debilității mintale, urma a fi pusă sub interdicție judecătorească.

    Prin Legea 140 din 17 mai 2022, de modificare a art.164 alin (1) din Codul civil,a remediat deficiențele sesizate de Curtea Constituțională și a adecvat reglementarea națională exigențelor Convenției privind drepturile persoanelor cu dizabilități. Astfel, ”ocrotirea majorului are loc prin instituirea măsurii consilierii judiciare sau a tutelei speciale, ori a curatelei sau a unei alte măsuri prevăzute de lege.”

        În România, persoanele cu dizabilități intelectuale sau psihosociale nu aveau dreptul să se căsătorească, să divorțeze, să fie părinți, să adopte copii și nu puteau accesa un credit bancar. Potrivit legii, multe dintre aceste persoane au fost puse sub interdicție de către instanțe. 
    Este o abordare nouă în legislația națională, modernă, conformă nevoilor resimțite la nivel social și în practica instanțelor și în armonie cu exigențele internaționale și constituționale în materie.
        Ca elemente de noutate, prin acest act normativ se creează un mecanism gradual de ocrotire, după cum urmează:
        1. Asistența pentru încheierea actelor juridice – o măsură de sprijin, care nu aduce atingere capacității legale a persoanei și care urmează a se realiza pe cale administrativă, pe baza voinței liber exprimate a persoanei cu dizabilități în fața notarului public. 
        2. Consilierea judiciară -  o măsură intermediară de sprijin, instituită pe cale judiciară, care aduce atingere capacității legale pe anumite paliere și în mod individualizat, pe baza unei evaluări psiho-medico-sociale. Condiția de instituire a acestei măsuri o reprezintă existența unei incapacități parțiale a persoanei cu dizabilități de a se îngriji de interesele sale, aspect care conduce, în principiu, la asistarea acestuia în participarea la viața civilă, în ceea ce privește încheierea actelor patrimoniale. 
        3. Tutela specială – o măsură de ocrotire instituită pe cale judiciară prin intermediul căreia este reconfigurată (și redenumită) măsura de ocrotire a punerii sub interdicție judecătorească, care în concepția noii reglementări devine tutelă specială și va putea fi dispusă doar ca o măsură excepțională.
        Legea cuprinde, totodată, o serie de garanții esențiale în beneficiul persoanei cu dizabilități, cum ar fi:
    - instituirea unui sistem gradual, în trepte, de dispunere a măsurilor de ocrotire, 
    - perioade determinate de timp pentru care pot fi dispuse și prelungite acestea, 
    - configurarea unor reguli privind reevaluarea periodică a regimului de ocrotire.
        Se propun o serie de soluții noi și în materia raporturilor nepatrimoniale, care vizează, în principal, următoarele domenii:
        - Căsătoria: legea prevede că persoana aflată sub consiliere judiciară sau tutelă specială se va putea căsători, cu instituirea, în mod corelativ, a unui control preventiv eventual, prin obligația viitorului soț care se află sub un regim de ocrotire de a-l informa pe ocrotitorul său legal despre intenția de celebrare a căsătoriei. 
        - Divorțul: se propune ca şi cel pus sub consiliere judiciară sau tutelă specială să poată divorţa prin acord, însă numai pe cale judiciară, instanța de tutelă urmând să verifice, cu ocazia soluționării cererii, dacă acordul soților pentru desfacerea căsătoriei este liber și exprimat în cunoștință de cauză; 
        - Autoritatea părintească: în cazul părintelui pus sub consiliere judiciară, instanța de tutelă poate hotărî ca drepturile și îndatoririle cu privire la bunurile copilului să fie exercitate doar de celălalt părinte; când cel ocrotit exercită singur autoritatea părintească, instanța de tutelă hotărăște, în funcție de împrejurări, cu privire la instituirea tutelei asupra copilului acestuia.
        - Adopția: spre deosebire de actuala reglementare potrivit căreia, în cazul persoanei ocrotite, consimțământul la adopția copilului său este dat de tutore, prin această lege se propune ca părintele pus sub ocrotire să consimtă la adopția copilului său, în măsura în care aceasta poate să-și exprime voința.
        Pentru mandatul de ocrotire a fost configurată o procedură suplă, simplă și rapidă de încuviințare a acestui contract, de competența instanței de tutelă în a cărei circumscripție își are domiciliul persoana cu dizabilități.

       În definirea noului act normativ, tutela specială și consilierea judiciară sunt măsuri de ocrotire ale persoanei cu dizabilități psihice sau cognitive (cu discernământul abolit sau diminuat), în vreme ce curatela urmărește protejarea persoanei cu infirmități fizice, dar capabilă sub aspect mental.

      O persoană poate beneficia de consiliere judiciară dacă deteriorarea facultăților sale mintale este parțială şi este necesar să fie consiliată în mod continuu în exercitarea drepturilor şi libertăților ei. Instituirea consilierii judiciare se poate face numai dacă nu poate fi asigurată o protecție adecvată a persoanei ocrotite prin instituirea asistenței pentru încheierea actelor juridice. Trebuie subliniat că măsura urmărește doar dimensiunea juridică a vieții persoanei aflate într-o situație de diminuare a capacității cognitive, pe care o ajută să înțeleagă și să analizeze critic semnificația actelor pe care le încheie.

        Măsura consilierii judiciare poate fi dispusă doar în situația în care comisia de expertizare psihiatrică opinează că persoana, deși conștientă și lucidă, prezintă o deteriorare parțială / temporară / intermitentă a facultăților mentale, de natură a-i afecta discernământul, existând riscul ca actele juridice pe care le încheie să nu fie pe deplin asumate. Măsura urmărește atât protejarea persoanei în cauză de riscul risipirii averii sub influența nefastă a unor persoane direct interesate să profite de pe urma sa, dar și protejarea terților, întrucât legea prevede că actele încheiate de persoanele lipsite de capacitate de exercițiu sau cu capacitate de exercițiu restrânsă sunt anulabile, chiar fără dovedirea unui prejudiciu.

        Instituirea consilierii judiciare este dispusă pentru o perioadă care nu poate depăși 3 ani. Prin hotărârea prin care a fost instituită consilierea judiciară instanţa de tutelă stabilește, în funcţie de gradul de autonomie al persoanei ocrotite şi de nevoile sale specifice, categoriile de acte pentru care este necesară încuviinţarea actelor sale. Instanţa poate dispune ca măsura de ocrotire să privească chiar şi numai o categorie de acte. Dispunerea măsurii de ocrotire nu aduce nicio atingere capacității celui ocrotit de a încheia actele juridice pentru care instanţa a stabilit că nu este necesară încuviințarea ocrotitorului sau.

        În practică, ocrotirea prin consiliere juridică se asigură prin numirea unui tutore sau de către notarii publici sesizați pentru autentificarea actelor încheiate de persoanele ocrotite, pentru care forma autentică este obligatorie (tocmai ca un avertisment asupra importanței actului). Oricum, prin instituirea măsurii instanța stabilește că anumite categorii de acte nu pot fi încheiate în mod valabil fără consilierea juridică a părții.

        O persoană poate beneficia de tutelă specială dacă deteriorarea facultăţilor sale mintale este totalăși, după caz, permanentă şi este necesar să fie reprezentată în mod continuu în exercitarea drepturilor şi libertăţilor ei. Instituirea tutelei speciale se poate face numai dacă nu poate fi asigurată o protecție adecvată a persoanei ocrotite prin instituirea asistenței pentru încheierea actelor juridice sau a consilierii judiciare.                 Tutorele astfel desemnat de către instanță devine reprezentantul legal al incapabilului, care se îngrijește nu doar de persoana, starea de sănătate și bunurile acestuia, dar care este singura ce poate încheia acte juridice în numele și pe seama persoanei ocrotite.

        În privința persoanei care poate fi desemnată în calitate de tutore legea are în vedere, cu prioritate, persoane apropiate precum soţul, părintele, o rudă sau un afin, un prieten sau o persoană care locuieşte cu cel ocrotit, dacă aceasta din urmă are legături strânse şi stabile cu ocrotitul, în stare să îndeplinească această sarcină, ţinând seama, după caz, de legăturile de afecţiune, de relaţiile personale, de condiţiile materiale, de garanţiile morale pe care le prezintă cel chemat să fie numit tutore, precum şi de apropierea domiciliilor sau reşedinţelor. La numirea tutorelui, instanţa ia în considerare preferinţele exprimate de cel ocrotit, relaţiile sale obişnuite, interesul manifestat cu privire la persoana sa, dar şi eventualele recomandări formulate de persoanele apropiate acestuia, precum și lipsa intereselor contrare cu persoana ocrotită.”

        Cu caracter de noutate, legea de modificare a Codului Civil introduce noțiunea de mandat de ocrotire, adică un act unilateral sau convenție, încheiate în formă autentică, prin care orice persoană care are capacitatea deplină de exercițiu poate desemna persoana care urmează a fi numită tutore, pentru a se îngriji de persoana și de bunurile sale, în cazul în care ar fi pusă sub consiliere judiciară sau tutelă specială.

        Prin hotărârea prin care a fost luată măsura de ocrotire, instanța de tutelă numește persoana care va exercita funcția de tutore de la data rămânerii definitive a hotărârii, precum și durata măsurii care nu poate depăși o perioadă de 5 ani. Cu toate acestea, în cazul în care deteriorarea facultăţilor mintale ale persoanei ocrotite este permanentă, instanţa poate dispune prelungirea măsurii tutelei speciale pentru o durată mai mare, care nu poate să depăşească 15 ani.

        Prin hotărârea prin care a fost instituită tutela specială, instanţa stabilește, în funcţie de gradul de autonomie al persoanei ocrotite şi de nevoile sale specifice, categoriile de acte pentru care este necesară reprezentarea ei. Instanţa poate dispune ca măsura de ocrotire să privească chiar şi numai o categorie de acte. De asemenea, instanţa poate dispune ca măsura de ocrotire să se refere numai la persoana celui ocrotit sau numai la bunurile sale.

        Dispunerea măsurii de ocrotire nu aduce nicio atingere capacității celui ocrotit de a încheia actele juridice pentru care instanţa a stabilit că nu este necesară încuviințarea ocrotitorului sau, după caz, reprezentarea sa (de ex. acte de conservare sau acte de dispoziție de mică valoare, cu caracter curent și care se execută pe loc). La rândul său, tutorele poate încheia anumite acte de dispoziție (de ex. cele care au ca obiect ieșirea unor bunuri de valoare însemnată din patrimoniul celui ocrotit) doar cu autorizarea prealabilă a instanței de tutelă, tocmai pentru a se preveni ca tutela să devină un vehicul legal pentru risipirea averii incapabilului.

        Legea autorizează tutorele să reprezinte pe cel ocrotit chiar și la încheierea unor acte cu caracter strict personal, precum căsătoria, divorțul, exercitarea drepturilor părintești, acțiuni privitoare la filiație sau adopția. Astfel, căsătoria celui pus sub consiliere juridică sau tutelă poate avea loc doar cu înștiințarea prealabilă, în scris, a tutorelui, care poate face opoziție la căsătorie, în acest din urmă caz, instanța de tutelă fiind cea care va hotărî cu privire la temeinicia opoziției. Din motive evidente, care țin de starea de slăbiciune a celui plasat sub o măsură de protecție, dar și de influența pe care tutorele o are asupra celui ocrotit și care poate exercita manopere de captație și sugestie, legea oprește căsătoriile dintre tutore și cel ocrotit.

    De asemenea, cel pus sub tutelă poate încheia sau modifica o convenție matrimonială doar cu încuviințarea tutorelui și cu autorizarea instanței de tutelă. La cererea tutorelui, soțului care beneficiază de consiliere judiciară sau de tutela specială, instanța poate pronunța separația de bunuri, atunci când aceasta este în interesul persoanei ocrotite. Din interpretarea per a contrario a dispoziției potrivit căreia divorțul prin acordul soților nu poate fi admis dacă unul dintre soți beneficiază de consiliere judiciara sau tutelă specială, rezultă că în această situație este totuși permis divorțul la cererea unuia dintre soți, pentru motive temeinice ori care țin de starea de sănătate a unuia dintre soți și care fac imposibilă continuarea căsătoriei.

        În aceste situații, soțul plasat sub măsura tutelei va fi reprezentat în procesul de divorț de tutorele său, cu excepția cazului în care această calitate este deținută chiar de celălalt soț, situație în care se va solicita autorizarea specială a instanței de tutelă.

     De regulă, părintele plasat sub tutelă specială nu exercită autoritatea părintească asupra copilului său minor, însă păstrează dreptul de a veghea asupra modului de creștere și educare a copilului, precum și dreptul de a consimți la adopția acestuia, cu excepția cazului în care se afla în imposibilitatea de a-și manifesta voința din cauza lipsei discernământului. Sesizăm o incoerență a legiuitorului care, pe de o parte, pare a nu permite acordul la adopție exprimat de tutore, ci doar personal de părintele pus sub tutelă, cu condiția a acesta să aibă discernământ, iar, pe de altă parte, tutela specială este o măsură de ocrotire chiar a celui ale cărui facultăți mentale sunt complet și ireversibil deteriorate.

        În privința locuinței persoanei plasate sub tutelă specială, am sesizat încă de pe acum câteva incoerențe ale legiuitorului. Pe de o parte, legea de modificare a Codului Civil prevede că instanța de tutelă hotărăște dacă cel ocrotit va fi îngrijit la locuința sa, într-un serviciu social sau într-o altă instituție (spre ex., într-un cămin de bătrâni), iar schimbarea locului îngrijirii se face cu autorizarea instanței de tutelă, la cererea celui ocrotit, a tutorelui, a serviciului social sau a instituției de îngrijire.

        Pe de altă parte, art. 92 alin. 4 Cod Civil stabilește că domiciliul celui care beneficiază de tutelă specială este la reprezentantul legal, afară de cazul în care pentru aceasta din urmă, instanța de tutelă dispune altfel. Așadar, regula este aceea că cel ocrotit locuiește alături de tutore, la locuința acestuia, doar astfel fi posibilă îngrijirea și supravegherea nemijlocită a celui incapabil să se autogestioneze și, doar prin excepție, prin plasarea sau instituționalizarea lui în centre specializate.

     Deși textul de lege stabilește că pentru îngrijirea celui ocrotit se vor putea întrebuința veniturile și, dacă este necesar, toate bunurile persoanei ocrotite, legiuitorul a introdus o limitare substanțială și a prevăzut că, atunci când îngrijirea celui ocrotit nu se face la locuința sa, aceasta și mobilierul sunt păstrate la dispoziția sa.

        Puterea de administrare cu privire la aceste bunuri permite numai încheierea unor contracte de închiriere, care încetează de plin drept, prin derogare de la alte dispoziții legale, la întoarcerea persoanei ocrotite în locuința sa. În cazul în care devine necesar și este în interesul persoanei ocrotite să se dispună de mobilier sau de drepturile cu privire la locuința sa, actul este supus autorizării instanței de tutela. Când cel ocrotit este căsătorit, va fi ascultat și soțul acestuia.

        In fine, legea de modificare a Codului Civil prevede că măsura de ocrotire poate înceta prin moartea celui ocrotit, la expirarea duratei pentru care au fost instituite (cu excepția cazului în care a fost prelungită), prin înlocuirea sau prin ridicarea ei (dacă au încetat ori s-au modificat cauzele care au determinat adoptarea ei). Dată fiind durata prestabilită de lege (3 ani, respectiv 5 ani), măsurile de ocrotire vor face periodic obiectul revizuirii de către instanțele de tutelă.

Dispozițiile tranzitorii ale actului normativ prevăd că:

• Persoanele aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi sub interdicție judecătorească vor fi supuse, în ceea ce privește starea și capacitatea lor și măsurile de ocrotire ce vor trebui luate, dispozițiilor Codul civil, astfel cum acesta a fost modificat și completat prin prezenta lege;
• Instanțele judecătorești, din oficiu sau la cerere, vor reexamina toate măsurile de punere sub interdicție și vor dispune fie înlocuirea lor cu tutela specială sau consilierea judiciară, fie ridicarea lor, în situația în care vor constata că s-au schimbat împrejurările. Până la soluționarea definitivă a procedurilor de reexaminare, cei puși sub interdicție sub imperiul reglementării anterioare se consideră a fi de drept sub tutelă specială. Desemnarea tutorilor dăinuie până la eventuala înlocuire / ridicare a măsurii în procedura reexaminării;
• În scopul reexaminării, în termen de 90 de zile de la publicarea acestui act normativ în Monitorul Oficial, instanțele vor întocmi un inventar al dosarelor în care a fost dispusă măsura punerii sub interdicție judecătorească;
• Reexaminarea tuturor hotărârilor prin care s-a dispus măsura punerii sub interdicție va avea loc in termen de 3 ani de la intrarea în vigoare a legii;
• Judecarea cererilor de punere sub interdicție aflate pe rolul instanțelor la momentul intrării în vigoare a legii se reia, indiferent de stadiul procesual in care se află. În cazul în care cererile se află în apel, hotărârile de primă instanță sunt desființate de plin drept, iar dosarele sunt trimise din oficiu, pe cale administrativă, primei instanțe.
• Metodologia de evaluare medicală și psihologică va fi aprobată prin ordin comun al Ministrului Sănătății și Ministrului Muncii și Protecției sociale, în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi.
• Prezenta lege intră în vigoare în termen de 90 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial.

 

Legislatia din Romania referitoare la folosirea armelor airsoft

        Foarte mulţi pasionaţi de jocuri şi de adrenalină caută răspunsuri la întrebările pe care le au legate de acest joc de airsoft înainte de a păşi, fizic sau virtual, într-un magazin airsoft in Bucuresti pentru a achiziţiona o armă airsoft şi echipamente de protecţie adecvate. Deşi armele airsoft sunt încadrate în categoria armelor neletale, acestea nu sunt jucării. Sunt destul de greu de diferenţiat de armele reale, sunt periculoase în mâinile persoanelor neexperimentate şi nu se folosesc decât în spaţii special amenajate.

Legile care fac referire la airsoft

    Cele mai importante legi din România care fac referire la jocul airsoft sunt Legea Nr.117 din 15.06.2011, Legea nr. 196/2019 și Legea nr. 295/2004, care fac referire la regimul armelor şi muniţiilor, cu completările şi modificările de rigoare.

    Armele airsoft fac parte din categoria E, care, conform legii sunt descrise astfel: “arme ce pot fi deținute și, după caz, purtate și folosite de către persoanele fizice și juridice, fără îndeplinirea procedurilor de înregistrare sau autorizare, în condițiile prevăzute de prezenta lege.”.

    Tot conform legii, armele airsoft se încadrează în categoria armelor neletale, conform articolului 2 ce spune “arme şi muniţii neletale –armele și munițiile destinate pentru un scop utilitar sau pentru agrement, confecționate astfel încât, prin utilizarea lor, să nu se cauzeze moartea persoanelor”.

Ce destinaţie au armele airsoft şi cine le poate folosi?

        Armele airsoft sunt, conform legii, articolului 6 (1) şi 6 (2), “arme și dispozitive neletale, construite pe principii asemănătoare armelor care nu folosesc muniții, ce aruncă proiectile nemetalice și sunt destinate a fi folosite atât în scop recreativ, cât și în cadrul competițiilor sportive; sunt incluse în această categorie și arcurile”. 

        De asemenea, se pune accent şi pe replicile de arme airsoft, descrise prin lege ca fiind “replici după arme și dispozitive militare reale, la scara 1/1, cu mecanism electric, mecanic sau pe bază de gaz neiritant, construite pe principii asemănătoare armelor, care nu folosesc muniții, ce aruncă proiectile nemetalice”.

        La întrebarea cine poate deţine, cine poate cumpăra şi folosi arme de airsoft, răspunsul este clar, dat tot prin lege, conform articolului 58 alin. 10: “ în România de orice persoană care a împlinit vârsta de 18 ani.” 

        Legislaţia nu face referire la o vârstă minimă de la care un individ poate juca airsoft, dar magazinele de specialitate care vând astfel de produse au obligaţia de a verifica dacă vârsta cumpărătorilor este de cel puţin 18 ani.

        Cum se păstrează şi cum se folosesc armele airsoft?

        Armele airsoft din categoriile D şi E se păstrează conform indicaţiilor legii şi măsurilor necesare pentru a nu permite accesul persoanelor neautorizate şi să nu existe pericol de vătămare corporală accidentală.

        Armele neletale de tip airsoft se pot folosi în poligoanele autorizate şi în spaţii delimitate ce nu sunt accesibile publicului său în spaţiile amenajate sau semnalizate, astfel încât să nu pună în pericol viaţa persoanelor. 

        Se interzice folosirea acestor arme în spaţii publice. Armele airsoft se transporta de la domiciliu sau reşedinţa la locul unde se desfăşoară activităţile airsoft numai în husa, bagaj sau ambalaj şi dacă nu sunt încărcate cu muniţie.

        În conformitate cu prevederile Legii 295/2004 privind regimul armelor şi al muniţiilor, actualizată, replicile de arme tip airsoft sunt incluse în categoria armelor neletale – în Categoria E din anexa la lege – Alte categorii de arme şi dispozitive neletale, iar după destinație, sunt împărțite în arme de agrement, arme de colecție și arme utilitare.

        Deși acestea sunt arme neletale exceptate de la procedura autorizării ori notificării, deținătorii acestora au anumite obligații.

        În conformitate cu prevederile art. 65, alin. (4)-(6), din actul normativ mai sus amintit, constituie contravenție și se sancționează cu amendă de la 2000 lei la 5000 lei nerespectarea următoarelor condiții:

“ (4) Armele sau dispozitivele neletale destinate agrementului şi tirului sportiv pot fi folosite în spaţii delimitate care nu sunt accesibile publicului sau în spaţii special amenajate sau semnalizate, în astfel de condiţii încât să nu pună în pericol integritatea corporală sau viaţa persoanelor.

(5) Sunt interzise portul şi folosirea armelor sau dispozitivelor neletale prevăzute la alin. (4) în locuri publice.

(6) Armele sau dispozitivele neletale prevăzute la alin. (1)-(4) pot fi transportate de la domiciliul, reşedinţă sau, după caz, locul de rezidenţă al deţinătorului la locul unde urmează să se desfăşoare activităţile pentru care sunt destinate, numai dacă acestea sunt ţinute în husă, bagaj ori ambalaj şi nu sunt încărcate cu muniţie.”

Armele folosite cu încălcarea prevederilor de mai sus sunt supuse confiscării.

Legea Nr.117 din 15.06.2011, Legea nr. 196/2019 si Legea nr. 295/2004 cu modificare in 12 noiembrie 2021.

Aceste legi fac referire la regimul armelor si munitiilor, au diferite completari si modificari.

Armele airsoft si cele de paintball se incadreaza in categoria E.

Art. 5

(4) Armele si dispozitivele neletale din categoria E din anexa pot fi detinute si, dupa caz, purtate si folosite de catre persoanele fizice si juridice fara indeplinirea procedurilor de inregistrare sau autorizare, in conditiile prevazute de prezenta lege.

 

Conform Art. 2 – armele de airsoft se incadreaza in categoria de arme neletale:

(3) arme si munitii neletale – armele si munitiile destinate pentru un scop utilitar sau pentru agrement, confectionate astfel incat, prin utilizarea lor, sa nu se cauzeze moartea persoanelor;

 

6.1. arme si dispozitive de agrement – arme si dispozitive neletale, construite pe principii asemanatoare armelor care nu folosesc munitii, ce arunca proiectile nemetalice si sunt destinate a fi folosite atat in scop recreativ, cat si in cadrul competitiilor sportive; sunt incluse in aceasta categorie si arcurile;

6.2. replici de arme tip airsoft – replici dupa arme si dispozitive militare reale, la scara 1/1, cu mecanism electric, mecanic sau pe baza de gaz neiritant, construite pe principii asemanatoare armelor, care nu folosesc munitii, ce arunca proiectile nemetalice;

 

Art. 58

(10) Armele si dispozitivele neletale prevazute in categoria E din anexa pot fi procurate in Romania de orice persoana care a implinit varsta de 18 ani.

 

Legea nu precizeaza viteza sau puterea maxima admisa pentru armele airsoft, dar orice arma neletala cu putere mai mare de 220 m/s sau 4.8 Jouli necesita permis si  autorizatie pentru a putea fi achizitionate sau pot fi achizitionate doar de instructori sau antrenori si practicanti de tir sportiv.

 

Art. 60

Posesorii armelor neletale din categoriile D si E din anexa au obligatia sa ia toate masurile necesare pentru pastrarea armelor la domiciliu, resedinta sau, dupa caz, la locul de rezidenta, astfel incat sa nu permita accesul persoanelor neautorizate la acestea si sa nu existe pericol de vatamare corporala accidentala.

 

Art. 63

(2) Armele neletale prevazute in categoriile C-E din anexa, destinate colectiei, pot fi folosite in conditiile prevazute la Art. 29.
(3) Folosirea armelor neletale in poligoanele autorizate se poate face numai in conditiile stabilite prin regulamentele de ordine interioara ale acestora.

Art. 64

(4) Armele sau dispozitivele neletale destinate agrementului si tirului sportiv pot fi folosite in spații delimitate care nu sunt accesibile publicului sau in spatii special amenajate sau semnalizate, in astfel de conditii încat sa nu puna in pericol integritatea corporala sau viata persoanelor.

(5) Sunt interzise portul si folosirea armelor sau dispozitivelor neletale prevazute la alin. (4) in locuri publice.

Art. 93

Desfasurarea unor activitati sportive sau de agrement pe domeniul public, ce implica portul si folosirea replicilor de arme tip airsoft sau a dispozitivelor paintball, este permisa numai in urmatoarele conditii:
c) perimetrul de tragere sa fie semnalizat cu bannere sau placute de semnalizare amplasate in locuri vizibile, avand inscripţia „ ATENTIE – PERICOL DE ACCIDENTARE – ACTIVITATI DE TIP AIRSOFT / PAINTBALL ”;

 

Art. 64

(6) Armele sau dispozitivele neletale prevazute la alin. (1)-(4) pot fi transportate de la domiciliul, resedinta sau, dupa caz, locul de rezidenta al detinătorului la locul unde urmeaza sa se desfasoare activitatile pentru care sunt destinate numai daca acestea sunt tinute in husa, bagaj ori ambalaj si nu sunt incărcate cu munitie.

 

Art. 132

Urmatoarele fapte sunt considerate contraventii:

32. portul, folosirea si transportul armelor neletale utilitare si de agrement fara respectarea conditiilor prevazute la art. 64;

 

d) cu amenda de la 2.001 lei la 5.000 lei, cele prevazute la pct. 11-13, 16-19, 25, 27, 30-32, 41 si 50;

c) confiscarea armelor sau, dupa caz, a munițiilor prevazute la pct. 3, 8, 20, 25 si 30-33;

avocat Petrescu Carmen

tel: 0721727157